„Mîniaţi-vă, dar nu greşiţi…”

De Savatie Baştovoi

Evenimentele din ultima perioadă ce se petrec în Biserică au stîrnit polemici încordate pe toate fronturile. Lepădînd în urmă idealurile şi dogmele, s-a trecut uneori la jigniri şi atacuri la persoană. Aşa cum se întîmplă de obicei în astfel de cazuri, persoanele implicate în „proces” au devenit simboluri şi reprezentări ale unui anume tip de gîndire şi de atitudine. Fronturile s-au împărţit şi fiecare aruncă cu ce poate în celălalt.

Nu ştiu dacă laicatul este pregătit pentru o polemică de tip bizantin cu ierarhia. Impresia mea este de „reformă” lutherană. Deşi sînt drepte şi bune cererile credincioşilor rostite în direcţia Sinodului, ele se autodesfiinţează prin felul de a se impune. Nu poţi declara întregul Sinod „eretic” şi după aceea să-i ceri să judece în materie de dogme. Apreciez tonul echilibrat al Comunicatului laicatului ortodox venit să tempereze stridenţa vocilor semi-anonime din internet care s-au autoimpus în rolul de purtători de cuvînt ai poporului credincios. Sper ca acum, cînd există o scrisoare formulată oficial, durităţile necugetate să înceteze.

Atras de vîrtej, am comis şi eu un cuvînt mai dur la adresa fraţilor revoltaţi pe care l-am intitulat „Ortodoxia blog-erilor”. Îmi pare rău că s-au simţit lezaţi de acest articol oameni care se bucură din partea mea de tot respectul. Dar chiar şi cei care au fost vizaţi direct, nu trebuie să mă considere un duşman, pentru că eu nu i-am atacat pentru ceea ce sînt în întregime, ci doar pentru cuvintele nepotrivite cu care s-au exprimat despre Ortodoxie în aceste zile. Altfel, îi apreciez pentru rîvna şi credinţa vie pe care o au. Nădăjduiesc ca această reacţie să fie una de moment. Este omeneşte să ne mîniem, dar este demonic să rămînem aşa pentru totdeauna.

„Mîniaţi-vă, dar nu greşiţi, de cele pe care le ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă căiţi”, spune Prorocul David. Nu greşim cînd ne mîniem, stîrniţi de rîvnă şi de repejunile firii, însă cînd focul polemicii se domoleşte, trebuie să ne revedem atitudinea şi să învingem gîndurile împotrivitoare, prin dragoste.

Altminteri, ce apărăm?

Anunțuri

5 Responses to „Mîniaţi-vă, dar nu greşiţi…”

  1. Demetrios spune:

    Parinte, evident ca pentru multi dintre noi e si putina vanitate atunci cand postam comentariile noastre mai mult sau mai putin pertinente pe acest blog.

  2. heraasku spune:

    Cu respect.
    Credeti ca „o scrisoare formulată oficial” de o Asociatie reveleaza adevarata atmosfera din Biserica????
    Eu nu cred. Tot ce este oficial sufera de un mare pacat: NU ARE LEGATURA CU REALITATEA.
    Acum 3 ani am avut iluzia unei „reforme protestante” in Biserica. Protestatoare nu lutherana. Dar faptul ca am avut o asemenea idee inseamna ca e o realitate. Bine, o realitate a unui pacatos putem zice, dar cat este in idee nu mai are mult sa devina realitate. Mai ales ca vad ca multi sunt prinsi de aceasta idee.
    Mi-am dat seama ca este o prostie acest protest. De ce? Pai tot cel ce protesteaza trebuie sa puna ceva in loc. Si ce pune, ca singur nu poate pune nimic? Ii trebuie „colegi” de protest. Si asa apare o Asociatie Ce Protesteaza formata din oameni, si stim cum sunt oamenii. Tot cel ce se aduna altfel decat in Iisus Hristos, in Biserica in jurul Sfintei Euharistii se aduna in numele Impostorului a celui ce doreste altfel , nu in Bine ci in Mai Bine.
    Sa nu fie.

  3. Laurentiu spune:

    Doamne ajuta!
    „Nu ştiu dacă laicatul este pregătit pentru o polemică de tip bizantin cu ierarhia.” Pregatiti-ne parinte, stim cu totii ce se va intampla. Daca acum e confuzie, ce vom face in momentele de prigoanire (in cazul in care ce se intampla deja nu e luat ca atare drept prigonire)? Bine ca laicatul asta are habar de dogme. Daca ne plangem si de el de majoritatea oamenilor ce sa mai zicem? E bine sa temperati dar sa se simta dragoste nu indignarea „tragerii de sireturi”. Sa ma iertati, eu parca am simtit cum ia nastere un „firewall”. Cat despre faptul ca suntem sau nu ortodocsi cu adevarat, cred ca nu putem masura asta prin participarea la diferite actiuni. N-as vrea s-o lungesc, ortodocsii sunt indignati si simt subrezirea bisericii care se accentueaza tot mai rau. Nu avem nevoie de un vot pe hartie in Sf Sinod, avem nevoie de un vot in fata oamenilor, o pozitie ortodoxa publica, un conducator, un ierarh care sa nu fi dat uitarii faptul ca slujirea arhiereasca are in centru patimirile si moartea pe cruce a Mantuitorului. Astazi nu-i mai preseaza nimeni cu reeducarea – in schimb lumea e presata cu sminteala..

    Ma iertati, sarut dreapta!

  4. alser spune:

    Poate stie cineva din cei ce apara cu atita zel ortodoxia, ce vor sa spuna aceste 2 canoane din Molitfelnic, si cui ar trebui sa-i fie aplicate:

    Acela care ar ocari, ar barfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar daca ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepadat de la Biserica ca unul ce s-a indepartat de Sfanta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani sa nu se impartaseasca, chiar de 1-ar lerta preotul, caci zice Scriptura: „Pe mai marele poporului tau sa nu-1 vorbesti de rau”.

    Cel invrajbit cu cineva, mai inainte de a se impaca, nu poate intra in biserica si nici sa trimita prinos si sa faca cate 50 de matanii pe zi pana ce se va impaca cu cel pe care 1-a suparat, cerandu-si iertare cu toata umilinta, iar daca acela este vinovat si tot el nu vrea sa se impace, vina ramane asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon.
    Cred ca ar trebui sa le avem vedere atunci cind scriem un comentariu.

    „Mîniaţi-vă, dar … fiti atenti la canoane” !

    Si incercati sa argumentati cu cuvinte pe care le-a rostit Cristos, caci in ele se gaseste esenta credintei crestine.

  5. Adrian spune:

    “Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze“.

    Aceste cuvinte le-a spus Domnul cand fariseii necredinciosi voiau, prin sicanele lor, sa-l impiedice a lucra BINELE (adica “lucrarile Tatalui”)… in zi de sambata. Si nu numai ca incercau sa-L impiedice, dar Il denigrau, incercau sa-L compromita pentru asta, Il numeau “om pacatos“, ba chiar ziceau de El ca “are demon“.

    Mereu in istoria lumii fariseismul (nemuritor pana la sfarsitul timpului) a cautat “nod in papura”, s-a agatat si se agata de detalii “procedurale”, de litera legii sau de alte amanunte formale, exterioare ca sa zadarniceasca, sa denigreze, sa puna piedici, sa hartuiasca lucrarea binelui in lume.

    Aceasta i se intampla si Cuviosului Parintelui nostru Seraphim Rose, care avea parte de numeroase hartuieli din partea unor frati care ar fi trebuit sa-i fie alaturi in misiunea (comuna, credea el) a marturisirii credintei ortodoxe in spatiul american. De aceea, la un moment dat, indurerat, el ii scria ucenicului sau, Alexey Young, care risca si el descurajarea (”sindromul stingerii” – il mai numea el) din aceasta cauza:

    “Vai, vai, agitatie si pizma din toate partile! Singura solutie e sa nu le dai atentie, sa uiti totul si sa-ti vezi de treaba. (…) Patimile proprii cintaresc mai greu decit constiinta sarcinii comune care ne sta înainte. Dar cred ca lucrul acesta e unul din efectele sindromului “convertitului nebun”! Oricum, sa facem noi ceea ce putem cit mai este timp!(…) Patimi marunte peste tot… Singura noastra speranta e sa fim simpli si încrezatori, continuind sa mergem înainte“.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: