BOR între „cazul Tanacu” şi „cazul Corneanu”

De Savatie Baştovoi

Mai multă lume s-a arătat nedumerită de ce în Cazul Tanacu am atacat Sinodul, iar în Cazul Corneanu am apreciat hotărîrea luată. Nedumerirea este uşor de satisfăcut. Nu este vorba nici de o „schimbare de macaz” şi nici de o „formatare” a mea de către forţele oculte ale omenirii. Sînt două cazuri principial diferite. Iar faptul că o dată mă revolt, iar altă dată aprob, acelaşi Sinod, trebuie să descopere că nu sînt un critic gratuit al ierarhiei, aşa cum le-a plăcut unora să mă declare. Zic ce cred şi cred ce zic.

Atitudinea mea în ambele cazuri este pur juridică. Am vorbit cu cărţile pe masă şi nu am propus ca şi argument nimic din ceea ce nu a fost dovedit prin hîrtii şi luări de poziţie publice ale oficialilor BOR.

În Cazul Tanacu am avut de a face cu o încălcare brutală a procedurii canonice de caterisire, dublată de o excludere anticanonică din monahism. În plus, a fost pusă în joc soarta a cinci oameni, cu familiile lor. Cazul e cunoscut şi nu-l descriu acum. Am atacat, deci, cruzimea cu care cinci oameni nevinovaţi au fost băgaţi la puşcărie prin strădania Sfîntului Sinod. Această vină şi pată rămîne în continuare asupra BOR, pînă cînd ea se va şterge printr-o declaraţie de recunoaştere a vinovăţiei în faţa celor cinci, cu familiile lor sfîşiate de suferinţă şi de huiduiala oamenilor proşti şi răi.

În Cazul Corneanu Sinodul, învăţînd din greşeala precedentă şi depăşindu-şi autosuficienţa cu care s-a deprins în anii comunismului, a luat în seamă glasul poporului. A acceptat că învinuirea adusă mitropolitului care s-a împărtăşit la eterodocşi este vrednică de judecată. A făcut judecată şi a luat două hotărîri. Prima, care ne interesează cel mai mult, este aceea că BOR, împotriva a ceea ce s-a putut înţelege prin campania pro-Corneanu, reneagă şi condamnă comuniunea cu eterodocşii. Prin această declaraţie publică BOR şi-a reconfirmat în faţa Ortodoxiei ecumenice rămînerea în albia ecleziologiei tradiţionale ortodoxe. A doua hotărîre, a fost aceea care se răsfrînge doar asupra persoanei mitropolitului Nicolae, aceea de a-l fi iertat, fără să-l fi pedepsit. Este o chestiune pe care Sinodul este în drept să o facă.

Văd că mulţi au pus la îndoială sinceritatea pocăinţei mitropolitului vinovat, iar alţii o neagă pur şi simplu, găsind în aceasta o cale de a contrazice hotărîrea Sinodului. Ca om, poate că şi eu aş fi înclinat să cred astfel, dar mă văd contrazis de 47 de episcopi. Deoarece nu deţin un aparat de măsurare a pocăinţei, mă mulţumesc cu o mărturisire publică a Sinodului, după cum şi canoanele o prevăd. A aduce înregistrări şi declaraţii ale mitropolitului anterioare şedinţei Sinodului, este nedrept, pentru că ele s-au şters, teoretic, odată cu mărturisirea primită de Sinod. Că, mai tîrziu, se va dovedi că totul a fost o farsă, e altă problemă, care nu mai ţine de Sfîntul Sinod, ci de cumsecădenia mitropolitului Nicolae. Dar toate aceste bănuieli şi preziceri depăşesc sfera procedurii canonice şi de aceea refuz să le discut.

Cererea de caterisire, pînă la întrunirea Sinodului, era legitimată de gestul smintitor al mitropolitului în cauză, fiind o luptă pentru apărarea purităţii Ortodoxiei. Însă după ce mitropolitul s-a lepădat, chiar şi formal, de erezie, iar BOR a negat oficial comuniunea cu eterodocşii, cererea de caterisire, pe baza aceluiaşi caz, nu mai este decît o cerere de înăsprire a pedepsei, care nu are nimic cu apărarea Ortodoxiei. Mai îndreptăţiţi sînt cei care invocă în sprijinul cererii de caterisire dosarul CNSAS prin care s-a dovedit activitatea antibisericească a mitropolitului numit.

Iată, aşadar, de ce am avut reacţii diferite, în cele două cazuri, faţă de acelaşi Sinod.

Anunțuri

16 Responses to BOR între „cazul Tanacu” şi „cazul Corneanu”

  1. Gabriel spune:

    Din pacate, o astfel de logica aveau si unii „gnostici” pe vremea sfintilor mucenici, care incercau sa intoarca pe mucenici de la marturisirea lor, asa cum spune Sfantul Vasile cel Mare in „Cuvantul” sau la mucenicul Gordie:

    „…multi incercau sa-l convinga pe mucenic sa se lepede numai cu gura si sa-si pastreze credinta in suflet prin aceiasi dispozitie launtrica, pentru ca Dumnezeu nu cauta la cele pe care le rosteste limba, ci la intentia omului. Insa mucenicul Gordie a ramas neinduplecat si a raspuns: „Nu sufera limba cea zidita de Hristos sa rosteasca ceva impotriva Ziditorului… Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit caci din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va indreptati si din cuvintele tale te va osandi”.

  2. ionut spune:

    Sa avem mare grijasa nu cumva sa se”” rada dracii de noi de se prapadesc” cum ne avertiza parintele Cleopa…Ca am devenit dintr-o data marturisitori toti pe toate blogurile si dam cu cusma de pamant si uite asa ne pierdem linistea sufleteasca si pasim pe dea dreapta cararii dreptei si iubitei noastre credinte si ne smintim pasii sufletului si probabil pe al altora…–am marturisit sau nu am marturisit ???asta e intrebarea…Nu e asa de usor si situatia cand vine vorba de credinta nu e alba-neagra ci devine foarte complexa pentru ca vorbele noastre chiar si aicea pe bloguri ne sunt masurate chiar daca le ascundem pe sub nickuri unde ne revarsam ravna noastra marturisitoare,dar deasupra cercetarii degetelor ne sunt cercetate mai ales inimile…Dragii mei sa ne cantarim marturisirea noastra cu multa rugaciune si traire duhovniceasca…iar atunci cand atacam (chiar pe cineva care a facut un gest atat de grav ca si a-l mitropolitului Corneanu )sa o facem cu mare durere in suflet si numai dupa ce ne-am rugat pentru intoarcerea lui la Calea Adevarului.Si eu as vrea sa ma mantuiesc ca si marturisitor ca de felul meu sunt cam lenes si calea mantuirii ca si traitor este cam grea…post ,rugaciun,milostenii,dragoste…ehe lista e lunga ca cam greu ajungem a o strabate pana vom imbatrani…ei da ma gandesc si eu ca nici marturisirea nui asa usoara…tic tic tac pe tastatura…

  3. heraaskuortodox spune:

    Fratilor, am o intrebare care nu are legatura cu ” scandalul” decat ca mecanism generic uman.
    Un vatman, in timpul serviciului, in loc sa mearga pe linia lui 34, la o intersectie, schimba macazul si o ia pe linia lui 19 ducand oamenii in alt loc. Ceilalti, care-l asteapta pe 19 incep sa se intrebe in fiecare statie ce cauta 34 pe aici. Apar glume si rasete si bineinteles o critica a proletarului asudat asupra primarie pe care o injura aducandu-si aminte de toate nenorocirile facute in mandatul sau.
    Apoi afla RATB-ul. Ce credeti? Daca vatmanul spune ca a gresit si ca nu o sa mai faca o sa fie lasat a doua zi sa se urce la manivela??? Asa simplu??? Si aici e vorba de oameni carora le-a stricat planurile, intalnirile, poate doi tineri nu s-au mai intalnit si s-au despartit poate un nenorocit de barbat nu s-a intalnit cu cineva de la care avea sa ia bani sa cumpere de mancare pentru copii…
    Suna patetic, NU???
    Pai e corecta parerea de rau DAR nu a doua zi va fi lasat vatmanul – care are deja 25 ani de munca si chiar nu a avut nici o abatere semnificativa – sa se urce pe tramvai.
    Trece o perioada s.a.m.d.
    Judecati si trageti concluzia.
    Singura situatie in care vatmanul se va urca in tramvai a doua ar fi daca este nepotul sefului biroului de contabilitate. Sau chiar barbatul amantei directorului RATB.

  4. Lavinia Burca, Arad spune:

    Doamne ajuta!

    Am si eu niste nedumeriri.
    Parintele Stefan Nutescu de la schitul Lacu, din Muntele Athos raspunzand la intrebarea daca cei doi vor putea fi iertati a spus: ” Dacă se pocăiesc cu sinceritate, atunci pot fi reprimiţi in comuniunea Bisericii, dar episcopi nu vor mai putea fi. Canoanele sunt suficient de clare cand afirmă: “Să se caterisească“. Nu spun, de pildă: dacă se vor pocăi, atunci să fie puşi inapoi in treapta de episcop, cum se intamplă in cazul altor păcate mai uşoare.”
    Apoi: n-am auzit si n-am vazut inca nicaieri pocainta celor 2.
    Parinte Savatie eu chiar nu inteleg care-i deosebirea intre cazul Tanacu in care am avut de a face cu” o încălcare brutală a procedurii canonice de caterisire, dublată de o excludere anticanonică din monahism” si incalcarea atat de flagrant a canoanelor referitoare la actele si declaratiile celor 2 de acum!!!!! Care-i diferenta, ca eu nu o vad??? Ca sa nu mai zic ca acum sunt in joc sufletele mult mai multor persoane decat atunci, la Tanacu.
    Nu inteleg de ce cautati cu tot dinadinsul o explicatie pentru hotararea Sinodului. Si scuzele pe care le gasiti, cum ca s-ar revolta U.E., desi cred ca e foarte posibil, nu cred ca ar trebui luate luate in considerare de catre cei care sunt cu adevarat a lui Hristos. Ca daca esti cu Hristos cine e impotriva??? sau de ce sa ne fie frica???

    Eu cred ca nu au avut curajul marturisirii, motivele nici nu ma intereseaza. Spune si Sf. Ap. Pavel ce e da e da si ce e nu e nu, si mai mult e de la diavol. Hristos e simplu, noi complicam lucrurile. Si canoanele sunt clare. Eu asa gandesc. Nu stiu ce dedesubturi si interese au fost dar cred ca nimic mai important ca si Hristos.

    Doamne ajuta!

  5. vladp9 spune:

    In timp ce citeam, ma gandeam ce bine a facut parintele sa raspunda la aceasta paralela Corneanu-Tanacu. Am trecut apoi la comentarii…
    Chiar nu se intelege ca nu e vorba de o logica „gnostica”(impropriu numita asa, dar fie)? „Cine” v-a impovarat cu gandul ca doar o luare de pozitie antisinodala ar fi o logica in duhul Ortodoxiei, ca doar asa parintele ar fi avut atitudinea „corespunzatoare”, ca doar o atitudine in contra sinodului e cea adecvata?
    De cand ne sopteste evlavia sa comentam ca-n targ si pe peronul garii hotararile Sinodului? Asta se intampla pe bloguri de cateva zile. In loc sa aplicam cumintenia ortodoxa: ascultarea. In opinia mea, dupa incheierea sedintei Sinodului, blogurile ar fi trebuit sa taca. Cel mult sa confirme ascultarea pe care suntem datori sa o facem.
    Duplicitar nu mi se pare parintele (a explicat deosebirea dintre cele doua cazuri; cine vrea intelege, cine nu, nu), ci tocmai cei mai vocali de pe aici. De cand faceti abstractie de duhul cuminteniei in Ortodoxie (ca ortodocsi marturisitori): acest complex al smereniei si al ascultarii? Pur si simplu eludati duhul acesta (si fara el ce chip mai are Ortodoxia?), erijandu-va in judecatori DUPA!!! judecata sinodala. Daca 47 de episcopi nu au puterea de a ierta (constituiti in Sfantul Sinod), atunci cine are puterea in opinia dvs induhovnicita?
    Avem de a face cu aceeasi stare de limbutie (sa ne auzim dandu-ne cu parerea), care a existat si DUPA alegerea Patriarhului. Numai eu stiu ce mi-am auzit pe unele site-uri, care calomniau pur si simplul imaginea noului Patriarh, in timp ce incercam sa indemn la ascultare si, mai mult, strangere a randurilor in jurul noului nostru Pastor, ales de Hristos Insusi, fie ca a fost prin ingaduita Sa, fie ca era cu adevarat bine-placut Lui ca Patriarh… ideea e aceeasi: acesta e Patriarhul. Chiar credeti ca daca Hristos nu l-ar fi dorit/ingaduit ca Patriarh, ar fi ajuns vreodata ? Timpul va demonstra daca e un Patriarh spre slava Bisericii noastra, sau spre mustrarea noastra a tuturor. Nu este EL doctorul sufletelor noastra? Poate PF este o palma luata de noi, pentru credinta noastra slabita, sau dimpotriva. Oricum, este Patriarhul nostru, iar detractorii lui, care pare-se o fac mai mult dintr-o placere imensa de a se auzi vorbind si contrand, ar trebui sa fie mai ingrijorati de duhul care-i poarta in razboiul acesta contra alesului Domnului. Am fost facut mason, satanist si alte cele, pentru ce? Pentru ca ceream ascultare fata de Sinod si incetarea osandirii noului Patriarh. Astia suntem, licentiati toti in sfintenie, ca in teoloogie e prea putin spus, din moment ce avem atata har de judecare, precum niste adevarati sfinti. Repet intrebarea: ce duh nu va da pace si va poarta continuu spre osandirea Sinodului. Daca hotararea SINODULUI!!! nu e litera de Lege pentru voi si nu va indeamna la ascultare, atunci nimic nu va mai poate opri din avalansa de comentarii in care ati cazut prada, oricat s-ar stradui Parintele Savatie, cu oricata rabdare si buna-credinta. Am surzit cu totii si ne-am facut calcatori de canoane mai grav decat Corneanu, pentru ca in aceste momente tratam Sinodul ca pe o institutie pur umana. Cine crede asta, e mai anticanonic decat sus-numitul.
    Parca Sfantul Antonie cel Mare spunea: cea mai mare virtute a crestinului e puterea deosebirii duhurilor. Sa avem trezvia necesara pentru a nu ne lasa purtati de legiuni de duhuri; dar Unul e bun

  6. vladp9 spune:

    *DOAR Unul e bun

  7. Demetrios spune:

    Vladp9, nu e vorba de a fi obraznici si neasculatori fata de hotararea Sf. Sinod. E vorba de a face o simpla comparatie intre canoane si hotarare. Da, respectam hotararea Sf. Sinod, dar nu ne putem opri sa gandim ca totusi sunt incalcate sfintele canoane, care spun ca in astfel de cazuri ierarhii se caterisesc. Punct. Canonul acesta este apostolic, dat de Sfintii Apostoli. Si nu ne putem opri in a ne gandi la consecintele acestei hotarari, de vreme ce Corneanu nu da nici un fel de semne de pocainta. Deja se aude ca la Oradea un grup de mireni doreste sa finanteze infiintare aunei episcopii ortodoxe pe rit vechi, nefiind de acord cu mentinerea in functie a lui Sofronie. Oare la Timisoara ce va fi?

  8. vladp9 spune:

    Demetrios, multumesc de raspuns. Sunt perfect de acord cu tine in ce priveste inviolabilitatea Sfintelor Canoane. Dar fiecare dintre noi trebuie sa-si vada starea, pozitia sa fata de Arhieria lui Hristos. Noi suntem Trupul Bisericii si suntem datori sa dam ascultare Capului. Altfel unde ajungem? Fii fara grija ca nu noi vom da socoteala daca facem ascultare. Asa cum Canoanele sunt sfinte, nu mai putin sfant e Sinodul patronat de puterea de viata a Duhului Sfant. Si uneori pentru a avea viata inseamna a primi mustrarea Domnului. Daca Sinodul si-a terfelit sfintenia apostolica, iar Hristos a ingaduit decizia, este cu siguranta spre mustrarea noastra. Rebeliunea noastra vine impotriva ingaduintei lui Hristos (infricosatoare impotrivire). Iar cata vreme nu acceptam aceasta decizie spre mustrarea noastra, nu primim doctoria. NU uita ca el e doctorul sufletelor si numai El stie fara greseala de ce anume avem nevoie in momente precise. Ne-ar fi placut ca Sinodul sa se acopere de o slava apostolica, sa taie madularul stricat spre a nu mai face sminteli, dar meritam noi slava aceasta? Dupa capul nostru da… Duhul a considerat altcumva in Sinod. Eu sustin ca Ortodoxia a castigat si ma intereseaza prea putin daca il canoneste mult sau deloc pe un anume ratacit, catavreme are vitalitatea (Ortodoxia) de a-si striga public marturisirea de credinta. Daca Sinodul a gresit, noi sporim greseala nedand ascultare. Trebuie sa fim in comuniune cu arhiereii nostri. Numai asa se va milostivi Domnul mai degraba. Dar daca introducem si perpetuam scandalul si dezbinarea in Biserica Domnului… ce am realizat? Mahnirea celui care s-a jertfit pentru Ea. Nu te teme ca ai fi eretic daca ai da ascultare fata de Sfantul Sinod. Ce inseamna ascultare in momentul acesta? Inseamna sa incetam a perpetua scandalul si intriga si a incerca sa restabilim duhul pacii si al intelegerii, duh foarte zdruncinat in zilele din urma. Sinodul s-a pronuntat, asta nu se intelege. Nu se intelege datoria pe care o avem noi de-acum inainte (de la pronuntarea Sinodului) ca Trup al lui Hristos. Tot trupul trebuie sa ramana inchegat. Observi? Datoria noastra este de a ne asculta parintii ce ne pastoresc prin duhul preotiei, si EXACT asta nu facem. Atata datorie avem si noi… dar nu o putem duce la capat. Macar de am cere explicatii mai cu duh de pace, fara atata inversunare de a ne auzi doar pe noi insine. Oare nu sunt destui detractorii Ortodoxiei?? Mai e nevoie sa intram si noi in comuniune cu nebunia lor? In alta parte trebuie sa infaptuim comuniunea – in Biserica noastra.
    Una este impotrivirea noastra si cu totul altceva autoritatea si datoria prin care se pronunta cate un mare duhovnic. Nu ne putem pune pe aceeasi treapta cu acesti mari rugatori. Lor li se va cere socoteala pentru pasivitate, noua pentru neascultare. Evident, putem fi de partea lor atunci cand spun ca Sinodul a gresit si nu si-a dus pana la capat datoria apostolica, dar trebuie s-o o facem cu smerenie sporita si cu bun-simt, adica sa ne vedem masura si starea. NICIDECUM sa sarim injurios asupra celor ce ne pastoresc, fie ca ne place noua ”induhovnicitilor”, ”preaevlaviosilor” si ”preadreptilor”, fie ca nu.
    Doamne ajuta!

  9. Demetrios spune:

    Multumesc Vladp9 pentru raspuns. In mare parte ai dreptate in ceea ce spui. Si iti inteleg foarte bine argumentele.

    Insa eu imi pun intrebari nu din spirit de neascultare, ci de trezvie. Incerc sa am atat trezvie fata de mine, cat si fata de ceea ce se intampla in Ecclesia. Nu pot ignora ceea ce se intampla in Biserica, pentru ca in vremurile noastre trebuie sa fii de partea cuiva (alb sau negru, nu gri). Si din pacate in Biserica sunt doua curente mari: unul traditionalist si unul ecumenist. Si nu putem fi de acord si cu unul si cu altul. Nu pot sa zic: ok, parintele sau ierarhul acesta zice ca e bine sa ne avem ca fratii cu catolicii sau cu baptistii (vezi Corneanu) sau cu greco-catolicii (vezi Sofronie). Eu deja m-am raliat unui curent si nu pot inchide ochii fata de ce sustine celalalt curent. Nu pot adopta politica strutului, cum poate o fac unii (nu ma refer la tine). Nu ma apuc nici sa marsaluiesc sau sa fac cu ou si otzet vreo fata bisericeasca. Stiu ca asta nu poate face bine imaginii si duhului ortodox. Dar acest respect al meu nu ma poate impiedica sa GANDESC. In consecinta, imi pun intrebari, raspund, polemizez, nu din dorinta de a ma lua la hartza, de a demonstra ce tare in clantza sunt eu ci din dorinta de a intelege. Cred ca un dialog de buna credinta si fara inflamari vanitoase poate duce la concluzii bune.

    Asa ca, Vladp9, iti inteleg si iti respect parerea, dar nu sunt 100% de acord cu ea.

  10. vladp9 spune:

    Buna Demetrios. Sa stii ca si eu sunt extrem de atasat de Traditie (Ortodoxia nu exista fara asa ceva), dar nu pot accepta gandirea fara nuante, adica doar in alb si negru: daca nu esti radical traditionalist, esti clar ecumenist si invers. Spui ca nu poti ignora ce se intampla in Biserica. Slava Domnului ca nu esti pasiv. Toti trebuie sa fim cu trezvie si sa reactionam cand trebuie. Ideea era tocmai sa ne vedem pozitia din care ne permitem sa luam atitudine: suntem ierarhi? sau pustnici? sau simpli mireni? Sper sa ma fac bine inteles. Nu putem face abstractie de starea noastra si nu mi se pare in regula sa nu ne armonizam atitudinea, luarile de pozitie cu starea in care ne aflam – in cazul nostru mireni. Te inteleg, trezvia e absolut necesara, este vitala. Dar eu, spre deosebire de tine, am impresia ca ascultarea e primordiala pentru noi, care nu suntem nici hirotoniti, nici mari duhovnici rugatori (tocmai pentru a nu cadea in ispita mandriei si a judecarii strambe), pe cand trezvia este primordiala tocmai arhiereilor si a parintilor imbunatatiti. Ei au harul, puterea si datoria sfanta de a fi mereu cu atentia sporita, pentru ca poarta raspunderea turmei pe care o pastoresc si pentru care vor da socoteala directa lui Hristos Insusi. Ei ai fost pusi sa stea treji la radacina Adevarului, iar noi langa ei, cu ascultare si smerenie. Fara o ierarhizare totul derapeaza. Asa vad eu problema dintre intaietatea ascultarii si a trezviei. Noi mirenii trebuie sa ascultam de pastor, asa cum o fac oile (chiar e monstruos de hilara imaginea unor oi revoltate pe pastor), iar trezvia trebuie sa o aplicam cu acribie fata de atatia lupi in piei de oi pe care ni-i scoate sociatatea in fata: sectarii sunt pe primul loc. Deci fata de acestia trebuie sa avem trezvie, ei sunt lupii, nu fata de pastorii nostri (asta e ca si cum am porni de la premisa ca arhiereii nostri sunt lupi). Si apoi, ma repet: poate mai avem si cate un lup printre ierarhi… dar crezi cumva ca Hristos nu-L stie? Dumnezeu cu mila si dreapta Sa judecata. Atat timp cat facem ascultare, de nimic nu ne va acuza Domnul.

    Spuneam ca ma deranjeaza polemizarea ca in targ, birjareste. Tu insa o faci cu bun-simt si judeci facand apel si la masura. Prin urmare e cat se poate de bine-venita discutia si exercitiul acesta al interogatiilor. Inca o data iti multumesc. Imi face reala placere sa dialoghez. Si sincer, nu prea ne deosebim in gand.
    Doamne ajuta si ai grija de tine

  11. Demetrios spune:

    Multumesc Vlad. M-am abtinut mult astazi sa iti mai scriu, pentru ca din pacate nu pot fi de acord nici acum cu tine:) si nu vreau sa duc prea departe aceasta polemica. In orice caz, altcineva mai cult decat mine argumenteaza in favoarea opiniei mele…. pe blogul lui Claudiu Tarziu. E comentariul lui Gheorghe Fedorovici la articolul „Criza din Biserica se acutizeaza”. Oricum, multumesc Vlad pentru grija:)

  12. Julian spune:

    21fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.

    22S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;

    23şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.

    24De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

    25căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin. ROMANI 1, 21-25
    INTOARCETI-VA LA DUMNEZEU!!! Nu am platit destul prin popoarele care au fost trimise sa ne chinuie? nici prin comunism???? INTOARCETI-VA LA DUMNEZEU!!!

  13. Adrian spune:

    http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/15/suntem-niste-barbati-ca-toate-femeile-sau-vai-urile-parintelui-pustnic-proclu/

    „Si da, [se] spune ca: marturisirea e slava Bisericii, adica trebuie a marturisi si prin fapte si prin cuvant, si-amu` noi cat putem a-i pomeni la rugaciune, ca Duhul Sfant sa-i ajute sa putem asculta Sfanta Biserica. Trebuie s-o aparam de la mic pana la mare.

    Ca toti acei care umbla “cu fuse strambe” – cand ortodox, cand sectar, cand catolic – aistea-s… O vazut cineva la televizor, o albina cu un picior intr-o barca si c-un picior in alta barca si cu fundu prin apa, asa s-aseamana aistea care amu` spune adevarul, pe urma spune minciuni.

    Vai de capu nostru, suntem niste barbati ca toate femeile, asa o spus cineva. Ca noi, cum sa spun, ca pe noi nu ne-o lasat Dumnezeu sa pazim scaunul, ci sa pazim oile, sa nu le ieie diavolul la Iad. Vai de noi, vai de noi ca… ne-am spurcat! Nu mai suntem crestini cum erau crestinii pe timpuri; suntem un fel de… doua feluri, vai de noi! Eu atata va spun, o sa raspunda cei care cata sa….

    Si ar trebui sa pastram credinta care am apucat-o de la Mantuitorul, care a lasat-o Sfintilor Apostoli si Sfintilor Ierarhi, asa, dar, nu stiu, am ajuns sa raspunda aceia care cata sa duca lumea in ratacire. Eu maine poimaine voi inchide ochii, dar o sa-i doara sufletul”.

  14. vladp9 spune:

    Buna Demetrios.
    Am citit articolul recomandat. Nu mi se pare nimic nou spus, aceleasi idei. Prefer sa raman oarecum de partea Parintelui Serafim Rose (Am postat linkul)
    Tot nu inteleg in ce anume esti atat de in dezacord cu mine:)
    Si eu am zis ca sunt nemultumit de decizie, ca trebuiau masuri care sa mearga mai in profunzime, . Realitatea este, insa, ca NU s-a intamplat ce ne-am dorit.
    Faptul de a ne impotrivi, DUPA hotararea SFANTULUI Sinod, este ca un fel de sezatoare taraneasca de tzatze care cartesc cuvantul preotului. Si pe deasupra, acest fapt de a ne impotrivi nu schimba REALITATEA: adica decizia Sinodului. Poate cel mult sa urateasca aceasta realitate, instigand tot mai mult la neascultare si la disensiuni tot mai adanci intre credinciosi (care, sa nu uitam, pentru a participa la Liturghie trebuie sa ramana in comuniune – de duh si cuget)
    Aceasta fiind REALITATEA in care ne aflam pe moment, nu pot decat sa raman la aceeasi parere: mireanul trebuie sa aiba ca virtute de capatai pentru a spori in viata duhovniceasca ASCULTAREA de duhovnic si de Biserica in general (SFANTUL SINOD fiind expresia ei cea mai imediata), iar cel hirotonit (de la ”simplul”preot la Patriarh) trebuie sa aiba in primul rand TREZVIA, pentru ca raspunde in fata MARELUI ARHIEREU de turma pastorita. In fond, mi se pare destul de limpede ca acolo unde cei ce trebuie sa asculte se revolta… intervine rasturnarea ordinii si se anunta haosul (imprastierea turmei).
    Oare aici nu esti de acord cu mine? Esti de parere ca putem fi neascultatori fata de hotararile Sinodului? Adica avem caderea de a le calca si de a aduce amendamente la ce au decretat unsii Domnului? Noi? Stiu, se pretinde apararea Adevarului. Dupa mine, nu se apara Adevarul. Cel putin nu in asemenea termeni, incalcand decizia Sinodului. Nu Adevarul nostru se apara asa, ci adevarul celorlalte confesiuni; aparam stupid setea lor de scandal si dorinta lor de a ne vedea invrajbiti. Acesta e adevarul lor – sa ne vada divizati… ei canta si noi dansam.
    Ma doare ca nu s-a hotarat cum ar fi facut-o Apostolii, dar parca ma doare tot mai tare ce se intampla acum. Parca s-ar cere public de catre credinciosi capul lui Corneanu. Trec peste imaginea barbara de targoveti insetati de sange, si mentionez doar (din nou) NESUPUNEREA noastra semeata, de vajnici aparatori ai Adevarului. Dar pentru Dumnezeu, Sinodul nu e o simpla adunatura (chiar daca unii alimenteaza ideea asta prin media), ci una cu puterea de a caterisi sau a ierta (acum a decis altfel decat speram, dar ARE aceasta putere de a ierta, cu raspundere directa in fata lui Hristos pentru necanonisire). Ce specie sinistra de eretici suntem catavreme ne comportam ca si cum nu am crede in Sfintenia Sinodului asistat de Duhul Sfant? Daca nu marturisim credinta in puterea de decizie a Sinodului… atunci sa ne inecam cu propriile pareri si adevarulete, ca ortodocsi nu mai suntem decat parelnic.
    Iar m-am lungit:) Numai bine Demetrios

  15. Demetrios spune:

    Draga Vlad, dupa ce ti-ai nuantat atitudinea vis-a-vis de aceasta hotarare a Sinodului, pot spune ca exista un „meeting of the minds” intre noi. Din postarile tale anterioare reiesea ca tu propui ascultarea oarecum neconditionata a hotararilor sinodale, in schimb acum, in postarea ta de mai sus, arati ca nici tu nu esti in consonanta cu decizia sinodala. Eu despre asta vorbeam, despre dreptul nostru, al mirenilor, de a trece prin filtrul gandirii noastre cele ce se hotarasc de ierarhii nostri. Eu nu pot sa ii spun ascultare, ci mai degraba respect. Da, respect decizia, dar imi exprim rezerve fata de ea prin prisma istoriei bisericesti si a canoanelor. Asta e tot. Nu ma razvratesc, sa nu ma intelegi gresit. Dar filtrez si prin putina mea cultura tot ce vad si aud. Sunt oricum deschis spre alte opinii, deoarece nu cred ca judecata mea e infailibila. In situatia de fata insa imi mentin parerea, pentru ca nu am gasit argumente convingatoare in sensul ca Sinodul a avut o atitudine inteleapta si echilibrata. O zi frumoasa iti doresc, Vlad.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: