Comunicat (în legătură cu hotărîrea Sinodului BOR)

Acest comunicat mi-a parvenit ieri, dar nefiind sigur că prezintă varianta finală, am ezitat să-l public. Văzînd că a apărut pe alte pagini de internet, îmi îngădui şi eu publicare lui.

Asociaţiile şi fundaţiile iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec declară că respectă hotărârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a primi „regretul şi pocăinţa” celor doi ierarhi care „au produs tulburare în Biserică prin gesturile lor necanonice” în măsura în care cei doi îşi vor renega în scris şi în mod public faptele reprobabile pentru care s-a cerut Sfântului Sinod să fie judecaţi şi îşi vor mărturisi pocăinţa.

În mod concret ne referim, în cazul mitropolitul Nicolae Corneanu, la:
1. Slujirea cu clerici caterisiţi de către alţi ierarhi ai BOR;

2. Afirmaţia eretică potrivit căreia trebuie să recunoaştem pe papă „drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului”;

3. Încurajarea acţiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanţi, prin invitaţiile trimise în numele poporului ortodox român şi sprijinul logistic acordat „evanghelizării” dreptcredincioşilor de către aceştia;

4. Împărtăşirea cu cei de altă credinţă în ziua de 25 mai 2008, act ce „răstoarnă din temelii Ecleziologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii”. (citat din Epistola oficială a conducerii Sfântului Munte Athos adresată membrilor Sf. Sinod al BOR).

În cazul episcopul Sofronie Drincec ne referim la:

1. Împreună slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu împreună litrughisirea la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei săvârşite la Botezul Domnului în ianuarie 2008;

2. Persecutarea preoţilor cu o râvnă deosebită pentru păstrarea dreptei credinţe şi numirea într-o parohie ortodoxă a unui preot eterodox, precum şi altele asemenea.

Precizăm că astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Mărturisirea scrisă şi publică a pocăinţei în cazul unor acte de apostazie publică este o condiţie sine qua non pentru a fi certificat „primul pas spre îndreptare”, mai cu seamă că în situaţia noastră Sfântul Sinod a aplicat un pogorământ dus dincolo de orice limită.

Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică în timpul cel mai scurt posibil a celor afirmate şi făptuite.

Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora.

Iertarea pentru pocăinţa lor spontană pare să fi rezolvat cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării de concepţiile eterodoxe în mod public, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului. Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi).

Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.

În cazul în care se va constata că cei doi ierarhi au mimat doar conjunctural regretul şi pocăinţa, vom cere o rejudecare de urgenţă a cazurilor, pentru a nu se ajunge la tulburări şi mai mari în Sfânta noastră Biserică şi pentru a reface imaginea pătată a Bisericii Ortodoxe Române în faţa celorlalte Biserici Ortodoxe.

Receptăm pozitiv hotărârea Sfântului Sinod de a aplica de acum în colo fără întârziere dispoziţiile canoanelor care interzic împreuna rugăciune cu cei de altă credinţă (cum sunt şi canoanele apostolice 10, 45, 46 şi 64). Avem convingerea că încălcarea lor şi a multor altora a fost factorul care a condus treptat la actul apostat de inter-comuniune cu greco-catolicii.

Credem cu tărie că această hotărâre, care presupune, desigur, renunţarea la săptămâna de rugăciune în comun din ianuarie, va contribui în mod esenţial la întărirea conştiinţei ortodoxe a poporului român. În fapt, acesta era şi scopul urmărit de Sfinţii Părinţi când, glăsuind în Duhul Sfânt, au interzis prin mai multe canoane desfăşurarea oricărei rugăciuni împreună cu eterodocşii.

În ceea ce priveşte federaţia asociaţiilor noastre, vă asigurăm că vă vom acorda întregul sprijin în păzirea cu stricteţe a acestei hotărâri, care de altfel nu face decât să reactualizeze, dacă mai era nevoie, o reglementare fundamentală pentru viaţa Bisericii din primele veacuri ale creştinismului şi până în zilele noastre.

Comuniunea în rugăciune este şi trebuie să rămână expresia esenţială a unităţii de credinţă întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică!

Asociaţiile şi fundaţiile Laicatului Ortodox Român iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec

11 iulie 2008, la prăznuirea Sfintei şi lăudatei Muceniţe Eufimia.

Anunțuri

7 Responses to Comunicat (în legătură cu hotărîrea Sinodului BOR)

  1. Laurentiu spune:

    Parinte Savatie, eu socotesc ca era nevoie de o marturisire publica a credintei. Oamenii au tot dreptul sa fie suspiciosi, pt ca Mitropolitul, la iesirea de la la lucrarile Sinodului, a dat un scurt interviu naucitor. Repet, nu e vorba de declaratiile de dupa „gest”, ci de dupa hotararea Sinodului, iar acolo, sa-mi fie cu iertare, nu e vorba de niciun cuvant de pocainta, dimpotriva.
    http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/07/10/scurt-interviu-dat-de-ips-nicolae/

    recomand si doua texte:
    un gigel chiazna sceptic
    http://www.chiazna.ro/blog-ortodoxia.php

    si un pamflet adresat bloggerilor iubitori de martiraj
    http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/07/12/martirul-din-oglinda/

  2. savatie spune:

    Sînt întru totul de acord. De vreme ce, după şedinţa Sinodului, mitropolitul a făcut o declaraţie care contrazice pocăinţa anunţată, el rămîne vinovat nu doar de toate cele făcute mai înainte, ci îşi atrage şi vina de a fi „păcălit” Sinodul. Însă de acest comportament cameleonic nu este vinovat Sinodul, ci mitropolitul însuşi. Abia acum, pedepsele cerute, nu mai suportă amînare. Următoarea şedinţă de Sinod nu va mai putea fi camuflată sub hîrtii.

  3. constantin petre spune:

    fratilor. nu judecati ca sa nu fiti judecati!!!! eu locuiesc in banat si din totdeauna aici a existat o buna intelegere intre toate cultele ceea ce la voi nu se prea intampla din pacate . ganditiva ca dumnezeu insusi vrea pace si liniste intre oameni . ce a facut mitropolitul? sa cuminecat cu TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS!!!! este pacat? eu zic ca nu > hristos este si ramane acelasi in ori ce biserica ne ducem . se jertfeste pentru noi indiferent de altar . asa ca eu cred ca voi vedeti doar partea cea rea pe cea buna o uitati .

  4. marian spune:

    Domnule Constantin,dumneata nu deosebesti lumina de intuneric,asa de prins esti de umanismul new-ege,incat esti cu totul umflat de iubire,ca Adevarul nu mai conteaza,asa incat ,daca copilul dumitale ar spune „tata”unuia de pe strada care i-a dat un biscuit,cu siguranta nu te-ai supara,nu-i asa?!Dumnezeu vrea pace si liniste intre oameni,dar in adevar,nu in minciuna,caci tot El zice:”Sabie am venit sa aduc pe pamant”.Se vede ca aveti inima buna,dar fara ratiune veti ajunge de ocara ,batjocura dracilor.Pacea lui Hristos este a inimii,nu a pamantului, asa cum va inchipuiti,fiind prins de pseudocredintele globalizatoar-ecumeniste!Rugati pe cineva sa va lumineze cu privire la astfel de probleme,caci „binele nu este bine daca nu e facut bine!”

  5. […] “Comunicat (în legătură cu hotărîrea Sinodului BOR)” […]

  6. […] Am ajuns, în ciuda unui debut nu tocmai sportiv, să citesc cu mai mare interes blogul lui Savatie Baştovoi decît pe cele guvernate- în sens de guvernantă- de Dănuţ Mănăstireanu, sau să-mi placă […]

  7. elisa spune:

    Este ecumenismul intre cei care cred in Sfanta Treime ceva rau? Domnul Hristos ne-a iubit pe toti, nu a facut diferente, altfel iubirea prin Duhul Sfant nu ar mai fi iubire.
    La fel iubesc pe baiatul meu ortodox, ca si pe cel baptist, amandoi cred in Sfanta treime, dar chiar daca nu ar fi asa?
    Ortodocsii nu primesc baptistii nici in cimitir, alaturi de ortodocsii care au murit ortodocsi dar nemantuiti, unii se cunosc dupa aceea ca au baut toata viata lor, chiar si pe patul de moarte, a cui e mai mare rusinea in acest caz? nu ar fi cea a batistului inmormantat acolo?
    Domnul prin jertfa Sa, ne primeste pe toti, noi, desi nu am ajuns la pocainta, ortodocsi fiind, facem deosebire..oricum nu seamana a dragoste prin Duhul..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: