Pionierul şi cerul

Din ciclul “Povestiri pioniereşti”

Într un sat mic şi neînsemnat din Uniunea Sovietică trăia un pionier. Pionierul credea cu tărie tot ce i se spunea la şcoală. Dar cel mai mult credea în Lenin şi în idealurile Marii Revoluţii din Octombrie.
Pionierul despre care vorbim îşi petrecea timpul liber gîndindu se la Lenin şi la cruzimea fascismului german.
Trebuie să spunem că pionierii aveau drep¬tul să aibă şi timp liber. Cu ce se ocupau în restul timpului, care nu era liber? Pionierii citeau, mergeau la şcoală, îi ajutau pe bătrîni şi pe octombrei, care erau mai mici.
În ce l priveşte pe pionierul nostru, pentru că am zis că trăia într un sat mic, el mai rupea şi iarbă la porc, pe care o căra cu un sac. Aceasta era ocupaţia cea mai urîtă din viaţa lui.
Iarba pentru porc n ar fi fost atît de urîtă dacă nu l ar fi abătut pe pionier de la alte treburi pe care el le considera mai im¬portante. De aceea umplerea sacului dura uneori cîte o jumătate de zi, deşi iarbă era pe dealuri cîtă voiai. După ce um¬plea sacul, pionierul se aşeza pe el ca pe un duşman răpus şi se deda visărilor şi închipuirilor celor mai năzdrăvane.
Pe lîngă fantasmele despre urgia războiului atomic pe care îl pregătesc americanii şi despre răutatea nemţilor, pionierul se gîndea la animalele sălbatice şi la vînătoare. Visul lui era să vîneze un mistreţ, un urs, un cerb şi o vulpe. Această dorinţă era foarte puternică în inima lui.
Zilele trecute pionierul era cît pe ce să se certe cu un alt pionier, pe care l a numit prost. Acela a zis că Dumnezeu există şi că se ascunde în nori. Deşi pionierul ştia de la şcoală că Dumnezeu este o născocire, totuşi gîndul acesta nu i dădea pace. Acum, stînd pe sacul cu iarbă pentru porci, în deplina singurătate a dealului, el se uita curios la nori.
Niciodată nu văzuse cît de feluriţi sînt norii. Cîte ciudăţenii a putut să vadă! A văzut un urs care mînca miere dintr un borcan. Apoi un fotbalist care alerga după minge. Un cal, un fluture mare. Iar la urmă a văzut un bătrîn care semăna cu Dumnezeu.
Gîndul acesta l a speriat foarte mult.
Pionierul a aşteptat pînă s a destrămat norul, apoi, luîndu şi sacul, a pornit cu paşi repezi spre casă, hotărînd să nu se mai uite niciodată la cer.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: