A doua – e calda.
Prima e mai de impact – te trimite direct spre o carte despre religie.
Punct ochit punct lovit. E ca orice coperta care se face azi.
La a doua ar fi un pic de lucrat la grafica – poate scrisul nu se potriveste cu desenul asa cald si curat din fundal. Poate un alt font de alta culoare s-ar lega mai bine de fundal.
Ochiul care nu mai reactioneaa la delicatete ci numai la imagini puternice – o sa vada prima coperta.
Continutul cartii trebue sa treaca prin coperta pe coperta. Eu zic ca a doua e mai inradacinata in continut decit prima – care e doar mai vandabila.
Elena
trebuie
Elena
Lipsa de impact a celei de-a doua ar putea fi rezolvata si prin punerea desenului intr-un frame sau sa i se faca o incadrare sau delimitare – care sa duca privirea spre desen si text – si sa nu se mai risipeasca pe toata coperta. Asa cum e acum desenul – neincadrat – ochiul se duce in afara marginilor lui – cautind un context vizual mai larg – disipind atentia de la scris. Solutii se gasesc. O mica atentie la grafica ar rezolva problema celei de-a doua. Ar fi pacat de desen sa nu i se faca o grafica cu care sa rezoneze.
Prima coperta – e doar inca o coperta.
Ana Elisabeta
Parinte, binecuvantati!
La multi ani dumneavoastra si tuturor cititorilor!
Ma bucur ca in sfarsit apare aceasta carte, pe care o astept cu drag pentru ca si eu am avut o copilarie ateista. Si, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate ca va fi pe intelesul tatalui meu, care inca mai gandeste ca in copilaria ateista, adica nu crede in Dumnezeu, dar crede in extraterestri.
Am votat pentru prima coperta, desi intotdeauna e loc de mai bine, si o sa explic de de. Sunt doua simboluri puternice. Unul este zidul cenusiu si igrasios, care imediat ne face sa ne gandim la blocurile comuniste lasate in paragina, iar apoi si la paragina pe care comunistii au incurajat-o in viata duhovniceasca a oamenilor. Cerul lipseste, ca un simbol al faptului ca cerul cel nevazut nu mai e accesibil oamenilor. Al doilea este capul unei sculpturi reprezentand pe Mantuitorul rastignit. E decapitat si asezat la baza zidului, de parca nu mai conteaza. Trimite si la demolarea bisericilor. Si totusi, ramane pe axul vertical de simetrie al imaginii, adica adica intr-o pozitie de forta, adica inferioritatea e numai aparenta. Este poate un simbol al chenozei: Domnul se coboara la nivelul nostru, al celor cu sufletele paraginite, ca sa ne traga in sus, catre Dumnezeu.
Imi place si a doua (si de fapt, de aceea am si scris comentariul, ca sa nu credeti ca nu-mi place), dar ii lipseste aceasta forta vizuala si bogatie a simbolurilor pe care le are prima imagine. Imi place insa cum se atinge pasarea (porumbelul?) de calut.
lalalulu
A doua. Contine cele trei culori, cu ajutorul carora,
in caz ca iti mai raman, poti reinvia o lume. Rosu. Galben. Albastru.
E corect ce spune Elena, însă combinația proastă de culori la a doua copertă chiar mă face să o prefer pe prima. Degeaba e mai caldă a doua copertă dacă nici nu vezi bine ce scrie. Sigur, trebuie ținut cont de faptul că într-un fel se vede pe ecranul unui calculator și în alt fel într-o librărie. E posibil ca în realitate contrastul puternic să conteze mai puțin și atunci impresia să fie alta.
Ecaterina
In prima, capul Domnului Hristos e pre pozititonat undeva jos! a doua e mai buna!
Roxana Belibou
Cea de-a doua mi se pare potrivita, desi nu stiu continutul cartii, ci doar mi-l inchipui…
Prima, dacă urci textul oleacă mai sus.
A doua ar mai atrăgătoare dacă ai renunţa oleacă la transparenţă.
Am votat cu prima, dar a doua îmi pare mai elaborată.
i.
mmmm. a doua daca culorile utilizate ar fii mai vii:D:D:D
Irina
Prima nu are legătură cu titlul, ba dimpotrivă, chiar dacă vorbim despre o vreme în care ateismul marca vieţile oamenilor, o vreme de mare prigoană. A doua inspiră un pic naivitatea acelor vremi, dar nu apropie mai mult de subiect, de tema cărţii, nicidecum de profunzimea mesajului care să facă cititorul să îşi dorească să cunoască şi ce este dincolo de copertă, conţinutul cărţii.
În două vorbe, nici una dintre coperţile propuse nu e potrivită, merită ceva mai sugestiv.
enoriasa
Un an mai bun si La multi ani, tuturor !
A doua varianta il transpune pe lector chiar de la prima vedere in universul copilului ratacit intr-o lume bolnava. Compozitia ma trimite cu gandul la Chagal. Prima coperta este la fel de valoroasa dar pentru alt titlu. In roman determinarea vine din inocenta copilului.
Felicitari pentru amandoua! Asteptam cu nerabdare cartea in librarii.
Ioana-calatoarea
Un cal, o pasare (mai ales in zbor), te duce cu gandul la miscare, alergare, FUGA , culorile mi se par foarte potrivite, sunt desenele pe asfalt cu creta colorata- nu prea aveai variante de culori, atunci-
cei ce au copilarit ateist stiu exact despre ce e vorba; prima iti da gand despre perenitate, un zid chiar cenusiu, o coroana cu spini pe capul desprins de trupul unui Hristos rastignit iar si iar… E greu de ales. Fiecare vede altceva, simte altceva , fiecare si-a trait copilaria intr-un alt fel-asemanator, dar altfel. De cum le-am vazut am zis: “prima”, dar am adastat oleaca.
Inspiratie!
George R.
La a doua “compozitia”proiecteaza atentia intr-o lume a copilariei … fie ea si ateista.Ori tocmai intr-o astfel de copilarie sacrul poate imbraca forme diverse ,neexplicite ; de aici rezulta o legatura mai puternica a copertii cu miezul cartii , pe care il intuiesc.Daca cineva se plange de lipsa simbolurilor sacre ,porumbelului i se poate adauga o cruce in plisc. Daca este cazul.
Pentru a face o mai fericita legatura a corpului de text cu grafica din fundal ,recomand scoaterea porumbelului din filtrul colorat si aducerea lui in acelasi plan cu titlul.Doar porumbelul, nu si calul .
Prodan Mirela Maria
Nu e o carte dogmatica. De aceea e mai potrivita a doua coperta, mai putin explicita, Deschide marja de sugestie. Si e bine ca e ambigua, atat ca imagine metaforica, cat si ca joc al contururilor. E bine ca e ,,cetoasa”, nefixata. Cum altfel e memoria noastra afectiva?
Sa va iasa bine!
Doamne-ajuta!
Raisa Padurean
Am votat pentru prima.A doua este o atractie pentru copii,insa in prima ,dupa parerea mea ar trebui de adaugat ceva ce leaga de cuvintul “ciori”.
m.g.
A doua coperta, am intales, este un desen cu creta colorata pe o tabla neagra.
Dar imaginea de pe prima coperta, de unde este ? Pare zidul unei cladiri in paragina. Sa fie o biserica parasita ? Asta ar explica si statuia dezmembrata.
Subtitlul este: Amintiri dintr-o copilarie ateista. Mie imi pare ca prima coperta pune accentul pe ATEISTA, pe cand a doua pe COPILARIE. Nu ar merge pastrate ambele ? Cred ca nu…
Cuzino
Prima este conventionala!
A doua are nuante cam sterse!
O prefer pe a doua cu culori mai vii!
Maria Mocanu
Doamne ajută!… întreg Universul meu este plin de non-culoare. Rătăcesc prin el fără să găsesc un sens, un semn, o culoare… pot găsi pe cineva sau ceva care să mă ajute să capăt un sens?
Cam așa aș înțelege din titlul acestei cărți, a cărei imagine reprezentativă este cea de-a doua.. Sărut mâna, părinte!
Prima, dar mi se pare titlul scris cu litere prea mari si culoarea prea puternica, ochiul se fixeaza pe titlu si n-ar trebui. Scris mai mic si cumva mai intr-o parte, ti-ar permite sa vezi ansamblul si efectul ar fi extraordinar !
Grigorie
Prima coperta, un fundal mai incernit, care aduce la o stare mai sobra a ateismului.
Grigorie
In loc de capul acela, care ar zice ca este a lui Hristos, poate ca ar trebuii o Cruce ortodoxa mai siubrezita! Iertati pentru indrazneala!
Dani
prima mi se pare dura si trista iar a doua mai plina de nadejde…nu pot sa aleg una sau alta…amandoua imi plac. poate daca as cunoaste continutul as putea sa ii atribui una dintre coperti
As fi de parere ca prima ar fi mult mai potrivita.din multe puncte de vedere.
dan alexandru
Fara nici un dubiu, prima.
Ce a scris Ana mi se pare convingator.
Radu
Nu-mi place cum arata chipul lui Hristos pe prima coperta (mi se pare cam “catolic”), desi nu stiu in ce fel se leaga aceasta reprezentare de continutul cartii. Iertati-ma!
Elena
Eu asa face asa (la a doua coperta): As lasa desenul fara nici o margine – asa cum e acum. Calupul de scris l-as face mai mic (indraznet de mic) si l-as lasa mai jos – sa nu mai atinga desenele – sub picioarele calului. Culoarea verde e ok la scris – mai devreme mi se paruse negru. (Ps: Daca ar fi fost cartea mea – as fi lasat doar desenul pe coperta – si titlul cartii in interiorul copertii – dar poate sint niste reguli care nu permit? Nu stiu.)
Am votat pentru a doua, prima-mi pare prea rece (sigur, nu cunosc conţinutul cărţii), iar chipul Mântuitorului – statuie…. mie nu-mi place. Iertaţi-mă!
griul din a doua e si el atragator, nu stiu de ce. e un gri elegant. si in acelasi timp calmant, asa cum comunistii stiau si l-au folosit peste tot. Iti aduce aminte de o piatra de mormant pe care vrei sa descifrezi numele sterse dar scrise cu un alfabet vechi.
Alex
La multi ani, Parinte, intru Hristos!
Am doar o intrebare legata de gramatica – sa nu credeti ca se vrea a fi o critica, doar o intrebare (nu stiu daca in Rep Moldova e ca si in Romania): campul cu flori se scrie cu â sau cu î?
Si in alta ordine de idei, care e parerea dvs despre ce s-a intamplat in Grecia de curand cu Pr Efrem Vatopedinul?
Emanuela
Capul incoronat cu spini al lui Hristos , arata suferinta Mantuitorului provocata de sufletele ce s-au declarat atee. Cenusiul de mai sus, evidentiaza sufletul ateului ce se priveaza de Duhul Sfant, cel datator de viata. Iar, verdele de jos cu capul sangerand, arata Iubirea care inca mai asteapta intoarcerea acestora…
Asta este viziunea mea legata de prima imagine. De aceea am ales-o!
mihaela
Pentru ca unii oameni zic ca nu stiu despre ce e vorba in carte iata din Conferinta de la Sibiu 2002 a Parintelui Savatie , care se regaseste in carte dansului ”Curaj si libertate in ortodoxie”:
,,M-am gândit că ar fi de folos romanul ăsta “Fuga spre câmpul cu ciori”, pentru tatăl meu. Când eram copil, mergeam şi vedeam din autobuzul ăla sovietic, galben, plin de praf – trăiam într-un sătuc şi făceam şcoala în oraş – vedeam câmpul cu ciori întotdeauna. Ştiam că cioara trăieşte 300 de ani. Ca fiu al unui ateu, care ştiam că în orice clipă pot muri, nu doar că le invidiam grozav, dar le admiram şi mă durea grozav, şi aveam aşa o nevoie să sar pe geam şi să prind una. Uneori veneam pe jos şi mă gândeam: „Merg pe jos şi nu mă vede nimeni, că ar fi zis că ăsta-i prost, fuge după ciori! – că eram timid şi ruşinos şi mândru -, şi când am să fiu odată singur, tot o să prind una! Dar, pe de altă parte – mă gândeam – dacă o să prind una, ce am să fac cu ea? Oricum n-am să trăiesc eu 300 de ani [de la atâta lucru], dar măcar pun mâna pe ea, un animal care a trăit 300 de ani, câte o văzut ea!” Şi am zis: „Ce rost că trăieşte 300 de ani, dar tot cioară e?” Nu. Important era că trăieşte, zboară, vede atâtea lucruri, pe care oamenii nu le văd. Şi pentru asta o admiram. Respectam ciorile astea.
prima.Este mult mai sugestiva ca a doua.Da, prima este mult mai rece ca a doua pt ca asa este si “fuga” si ” ateismul”-ceea ce este bine reprezentata si prin -capul Domnului Iisus care este “undeva” uitat in josul copertii(pietrificat ca si incapacitatea noastra de perceptie -ar putea merge in loc de chipul lui Iisus pietrificat ,doar chipul rastignit si plangad- facut in contur ) si fundalul cenusiu dar care desemneaza faptul ca in adanca cadere a noastra EL este cu noi fiind baza si inceputul vietii noastre adica Insusi Viata.
A doua coperta are elemente crestine, cred, mai greu de sesizat , si lasa prea mult loc ateismului,nu da impresia ca se trateaza de o carte cu fundal duhovnicesc.
Pt prima, un rosu mai aprins la titlul cartii “fuga” ar arata mai clar frenezia si disperarea.
sorin h
Cu un pic de photoshop, s-ar putea sugera desenele din a doua coperta pe zidul din prima.
VladR
Pana la urma intentia Parintelui este sa isi atraga noi cititori cu un IQ ridicat. Cei vechi ii vor cumpara cartea indiferent ce coperta ar avea (mai simpla sau mai atragatoare) pentru ca deja cunosc calitatea scrierilor cuviosiei sale.
Personal vad mai intrigatoare prima coperta. Te face sa iti pui intrebari asupra continutului cartii.
Multe edituri atrag cititorii catre carti scrise de autori foarte putin sau deloc cunoscuti prin intermediul unor coperti cat mai atragatoare (fie in plan senzorial, fie in plan intelectual).
Parintele face acum un sondaj de marketing care nu poate fi decat folositor pentru vandabilitatea cartii sale.
Personal abia astept sa o cumpar, indiferent de aspectul copertii.
vasile
prima cred ca e mai potrivita, cu toate ca nu pria vad placut punind imaginea capului, poate ar fi mai reusita o cupola a unei biserici cazuta( darimata de comunisti)… a doua nu e rea insa, luind in calcul autorul, nu se potriveste, transmite putin…
Doamne ajuta !
Alexandru Dragoman
In cazul primei coperti (din stanga) impactul vizual asupra privitorului este mai mare, dar gasesc cea de a doua coperta, pentru care eu unul am optat, ca fiind mai evocatoare, mai sensibila si in perfecta armonie cu titlul. Indiferent ce coperta se va alege, astept cu nerabdare cartea.
kiusimus
A doua e mai provocatoare si parca mai optimista. Votez a doua.
Elena Popescu
A doua,cea cu desenul este mai sugestiva
Angelina
Sa alegeti prima varianta de coperta. In primul rand, socheaza si incita la lectura. In al doliea rand, pare ca anunta textul unui autor matur in ale scrisului si nu poti sa nu-l citesti. A doua coperta pare copilareasca.
Vasilica
Prima coperta are un impact mai mare asupra celui care doreste sa cumpere cartea.
Cornelia
sper sa o difuzati si pe internet, nu am posibilitate sa o cumpar,sunt in strainatate … imi plac ambele coperti si totusi as prefera-o pe a doua… e mai copilaroasa… saru’mana parinte… La multi ani pentru cei care serbeaza azi Anul Nou si pe Sf.Vasile… La multi ani si multa intelepciune tuturor celor care poarta acest nume! Doamne ajuta!
alina
Parinte, daca as intra acum la Libraria Sophia si as gasi romanul dumneavoastra prezentat in ambele variante, mi s-ar duce mina spre cea de-a doua venindu-mi in minte cuvintele lui Brincusi “cind nu mai sintem copii, am murit de mult”.
Prima coperta ma face sa resping lectura cartii, neintelegind unde e copilaria, unde este fuga. Mi se izbeste sufletul de piatra de fundal.
A doua coperta imi pare ca un ochi de sticla care descopera doar un petic din desen. Ma face curioasa sa privesc prin hublou si sa caut restul desenului,cimpul, fuga, ciorile.
pentru cei ce nu frecventeaza Biserica , prima coperta poate sa respinga : iara-si despre religie , nu ma intereseaza !
viorica
“Fuga…” este in librarie, la Sophia, de ieri: o carte scrisa cu franchete, despre credinta, vindecare, bucurie si durere, care, cred ca ar putea fi citita la persoana intii, indiferent in ce moment al cautarii propriului rost in viata esti, bineinteles dincolo de detaliile personale…
A doua – e calda.
Prima e mai de impact – te trimite direct spre o carte despre religie.
Punct ochit punct lovit. E ca orice coperta care se face azi.
La a doua ar fi un pic de lucrat la grafica – poate scrisul nu se potriveste cu desenul asa cald si curat din fundal. Poate un alt font de alta culoare s-ar lega mai bine de fundal.
Ochiul care nu mai reactioneaa la delicatete ci numai la imagini puternice – o sa vada prima coperta.
Continutul cartii trebue sa treaca prin coperta pe coperta. Eu zic ca a doua e mai inradacinata in continut decit prima – care e doar mai vandabila.
trebuie
Lipsa de impact a celei de-a doua ar putea fi rezolvata si prin punerea desenului intr-un frame sau sa i se faca o incadrare sau delimitare – care sa duca privirea spre desen si text – si sa nu se mai risipeasca pe toata coperta. Asa cum e acum desenul – neincadrat – ochiul se duce in afara marginilor lui – cautind un context vizual mai larg – disipind atentia de la scris. Solutii se gasesc. O mica atentie la grafica ar rezolva problema celei de-a doua. Ar fi pacat de desen sa nu i se faca o grafica cu care sa rezoneze.
Prima coperta – e doar inca o coperta.
Parinte, binecuvantati!
La multi ani dumneavoastra si tuturor cititorilor!
Ma bucur ca in sfarsit apare aceasta carte, pe care o astept cu drag pentru ca si eu am avut o copilarie ateista. Si, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate ca va fi pe intelesul tatalui meu, care inca mai gandeste ca in copilaria ateista, adica nu crede in Dumnezeu, dar crede in extraterestri.
Am votat pentru prima coperta, desi intotdeauna e loc de mai bine, si o sa explic de de. Sunt doua simboluri puternice. Unul este zidul cenusiu si igrasios, care imediat ne face sa ne gandim la blocurile comuniste lasate in paragina, iar apoi si la paragina pe care comunistii au incurajat-o in viata duhovniceasca a oamenilor. Cerul lipseste, ca un simbol al faptului ca cerul cel nevazut nu mai e accesibil oamenilor. Al doilea este capul unei sculpturi reprezentand pe Mantuitorul rastignit. E decapitat si asezat la baza zidului, de parca nu mai conteaza. Trimite si la demolarea bisericilor. Si totusi, ramane pe axul vertical de simetrie al imaginii, adica adica intr-o pozitie de forta, adica inferioritatea e numai aparenta. Este poate un simbol al chenozei: Domnul se coboara la nivelul nostru, al celor cu sufletele paraginite, ca sa ne traga in sus, catre Dumnezeu.
Imi place si a doua (si de fapt, de aceea am si scris comentariul, ca sa nu credeti ca nu-mi place), dar ii lipseste aceasta forta vizuala si bogatie a simbolurilor pe care le are prima imagine. Imi place insa cum se atinge pasarea (porumbelul?) de calut.
A doua. Contine cele trei culori, cu ajutorul carora,
in caz ca iti mai raman, poti reinvia o lume. Rosu. Galben. Albastru.
E corect ce spune Elena, însă combinația proastă de culori la a doua copertă chiar mă face să o prefer pe prima. Degeaba e mai caldă a doua copertă dacă nici nu vezi bine ce scrie. Sigur, trebuie ținut cont de faptul că într-un fel se vede pe ecranul unui calculator și în alt fel într-o librărie. E posibil ca în realitate contrastul puternic să conteze mai puțin și atunci impresia să fie alta.
In prima, capul Domnului Hristos e pre pozititonat undeva jos! a doua e mai buna!
Cea de-a doua mi se pare potrivita, desi nu stiu continutul cartii, ci doar mi-l inchipui…
Prima, dacă urci textul oleacă mai sus.
A doua ar mai atrăgătoare dacă ai renunţa oleacă la transparenţă.
Am votat cu prima, dar a doua îmi pare mai elaborată.
mmmm. a doua daca culorile utilizate ar fii mai vii:D:D:D
Prima nu are legătură cu titlul, ba dimpotrivă, chiar dacă vorbim despre o vreme în care ateismul marca vieţile oamenilor, o vreme de mare prigoană. A doua inspiră un pic naivitatea acelor vremi, dar nu apropie mai mult de subiect, de tema cărţii, nicidecum de profunzimea mesajului care să facă cititorul să îşi dorească să cunoască şi ce este dincolo de copertă, conţinutul cărţii.
În două vorbe, nici una dintre coperţile propuse nu e potrivită, merită ceva mai sugestiv.
Un an mai bun si La multi ani, tuturor !
A doua varianta il transpune pe lector chiar de la prima vedere in universul copilului ratacit intr-o lume bolnava. Compozitia ma trimite cu gandul la Chagal. Prima coperta este la fel de valoroasa dar pentru alt titlu. In roman determinarea vine din inocenta copilului.
Felicitari pentru amandoua! Asteptam cu nerabdare cartea in librarii.
Un cal, o pasare (mai ales in zbor), te duce cu gandul la miscare, alergare, FUGA , culorile mi se par foarte potrivite, sunt desenele pe asfalt cu creta colorata- nu prea aveai variante de culori, atunci-
cei ce au copilarit ateist stiu exact despre ce e vorba; prima iti da gand despre perenitate, un zid chiar cenusiu, o coroana cu spini pe capul desprins de trupul unui Hristos rastignit iar si iar… E greu de ales. Fiecare vede altceva, simte altceva , fiecare si-a trait copilaria intr-un alt fel-asemanator, dar altfel. De cum le-am vazut am zis: “prima”, dar am adastat oleaca.
Inspiratie!
La a doua “compozitia”proiecteaza atentia intr-o lume a copilariei … fie ea si ateista.Ori tocmai intr-o astfel de copilarie sacrul poate imbraca forme diverse ,neexplicite ; de aici rezulta o legatura mai puternica a copertii cu miezul cartii , pe care il intuiesc.Daca cineva se plange de lipsa simbolurilor sacre ,porumbelului i se poate adauga o cruce in plisc. Daca este cazul.
Pentru a face o mai fericita legatura a corpului de text cu grafica din fundal ,recomand scoaterea porumbelului din filtrul colorat si aducerea lui in acelasi plan cu titlul.Doar porumbelul, nu si calul .
Nu e o carte dogmatica. De aceea e mai potrivita a doua coperta, mai putin explicita, Deschide marja de sugestie. Si e bine ca e ambigua, atat ca imagine metaforica, cat si ca joc al contururilor. E bine ca e ,,cetoasa”, nefixata. Cum altfel e memoria noastra afectiva?
Sa va iasa bine!
Doamne-ajuta!
Am votat pentru prima.A doua este o atractie pentru copii,insa in prima ,dupa parerea mea ar trebui de adaugat ceva ce leaga de cuvintul “ciori”.
A doua coperta, am intales, este un desen cu creta colorata pe o tabla neagra.
Dar imaginea de pe prima coperta, de unde este ? Pare zidul unei cladiri in paragina. Sa fie o biserica parasita ? Asta ar explica si statuia dezmembrata.
Subtitlul este: Amintiri dintr-o copilarie ateista. Mie imi pare ca prima coperta pune accentul pe ATEISTA, pe cand a doua pe COPILARIE. Nu ar merge pastrate ambele ? Cred ca nu…
Prima este conventionala!
A doua are nuante cam sterse!
O prefer pe a doua cu culori mai vii!
Doamne ajută!… întreg Universul meu este plin de non-culoare. Rătăcesc prin el fără să găsesc un sens, un semn, o culoare… pot găsi pe cineva sau ceva care să mă ajute să capăt un sens?
Cam așa aș înțelege din titlul acestei cărți, a cărei imagine reprezentativă este cea de-a doua.. Sărut mâna, părinte!
Observ ca variantele de raspuns sunt:
1. Prima coperta
2. A doua coperta
3. Nici una
De ce nu este si varianta cu “Imi plac ambele” ?
A doua e interesanta…
Prima, dar mi se pare titlul scris cu litere prea mari si culoarea prea puternica, ochiul se fixeaza pe titlu si n-ar trebui. Scris mai mic si cumva mai intr-o parte, ti-ar permite sa vezi ansamblul si efectul ar fi extraordinar !
Prima coperta, un fundal mai incernit, care aduce la o stare mai sobra a ateismului.
In loc de capul acela, care ar zice ca este a lui Hristos, poate ca ar trebuii o Cruce ortodoxa mai siubrezita! Iertati pentru indrazneala!
prima mi se pare dura si trista iar a doua mai plina de nadejde…nu pot sa aleg una sau alta…amandoua imi plac. poate daca as cunoaste continutul as putea sa ii atribui una dintre coperti
a doua- chipul lui Hristos nu ar trebui sa fie afisat asa, dupa parerea mea, nicaieri de nimeni, cum e in prima
Iar a doua e mai modesta, asa cum este idealul crestin de modestie si blandete
a doua…
desenul cu creta pe asfalt
La multi ani tuturor!
As fi de parere ca prima ar fi mult mai potrivita.din multe puncte de vedere.
Fara nici un dubiu, prima.
Ce a scris Ana mi se pare convingator.
Nu-mi place cum arata chipul lui Hristos pe prima coperta (mi se pare cam “catolic”), desi nu stiu in ce fel se leaga aceasta reprezentare de continutul cartii. Iertati-ma!
Eu asa face asa (la a doua coperta): As lasa desenul fara nici o margine – asa cum e acum. Calupul de scris l-as face mai mic (indraznet de mic) si l-as lasa mai jos – sa nu mai atinga desenele – sub picioarele calului. Culoarea verde e ok la scris – mai devreme mi se paruse negru. (Ps: Daca ar fi fost cartea mea – as fi lasat doar desenul pe coperta – si titlul cartii in interiorul copertii – dar poate sint niste reguli care nu permit? Nu stiu.)
Am votat pentru a doua, prima-mi pare prea rece (sigur, nu cunosc conţinutul cărţii), iar chipul Mântuitorului – statuie…. mie nu-mi place. Iertaţi-mă!
griul din a doua e si el atragator, nu stiu de ce. e un gri elegant. si in acelasi timp calmant, asa cum comunistii stiau si l-au folosit peste tot. Iti aduce aminte de o piatra de mormant pe care vrei sa descifrezi numele sterse dar scrise cu un alfabet vechi.
La multi ani, Parinte, intru Hristos!
Am doar o intrebare legata de gramatica – sa nu credeti ca se vrea a fi o critica, doar o intrebare (nu stiu daca in Rep Moldova e ca si in Romania): campul cu flori se scrie cu â sau cu î?
Si in alta ordine de idei, care e parerea dvs despre ce s-a intamplat in Grecia de curand cu Pr Efrem Vatopedinul?
Capul incoronat cu spini al lui Hristos , arata suferinta Mantuitorului provocata de sufletele ce s-au declarat atee. Cenusiul de mai sus, evidentiaza sufletul ateului ce se priveaza de Duhul Sfant, cel datator de viata. Iar, verdele de jos cu capul sangerand, arata Iubirea care inca mai asteapta intoarcerea acestora…
Asta este viziunea mea legata de prima imagine. De aceea am ales-o!
Pentru ca unii oameni zic ca nu stiu despre ce e vorba in carte iata din Conferinta de la Sibiu 2002 a Parintelui Savatie , care se regaseste in carte dansului ”Curaj si libertate in ortodoxie”:
,,M-am gândit că ar fi de folos romanul ăsta “Fuga spre câmpul cu ciori”, pentru tatăl meu. Când eram copil, mergeam şi vedeam din autobuzul ăla sovietic, galben, plin de praf – trăiam într-un sătuc şi făceam şcoala în oraş – vedeam câmpul cu ciori întotdeauna. Ştiam că cioara trăieşte 300 de ani. Ca fiu al unui ateu, care ştiam că în orice clipă pot muri, nu doar că le invidiam grozav, dar le admiram şi mă durea grozav, şi aveam aşa o nevoie să sar pe geam şi să prind una. Uneori veneam pe jos şi mă gândeam: „Merg pe jos şi nu mă vede nimeni, că ar fi zis că ăsta-i prost, fuge după ciori! – că eram timid şi ruşinos şi mândru -, şi când am să fiu odată singur, tot o să prind una! Dar, pe de altă parte – mă gândeam – dacă o să prind una, ce am să fac cu ea? Oricum n-am să trăiesc eu 300 de ani [de la atâta lucru], dar măcar pun mâna pe ea, un animal care a trăit 300 de ani, câte o văzut ea!” Şi am zis: „Ce rost că trăieşte 300 de ani, dar tot cioară e?” Nu. Important era că trăieşte, zboară, vede atâtea lucruri, pe care oamenii nu le văd. Şi pentru asta o admiram. Respectam ciorile astea.
prima.Este mult mai sugestiva ca a doua.Da, prima este mult mai rece ca a doua pt ca asa este si “fuga” si ” ateismul”-ceea ce este bine reprezentata si prin -capul Domnului Iisus care este “undeva” uitat in josul copertii(pietrificat ca si incapacitatea noastra de perceptie -ar putea merge in loc de chipul lui Iisus pietrificat ,doar chipul rastignit si plangad- facut in contur ) si fundalul cenusiu dar care desemneaza faptul ca in adanca cadere a noastra EL este cu noi fiind baza si inceputul vietii noastre adica Insusi Viata.
A doua coperta are elemente crestine, cred, mai greu de sesizat , si lasa prea mult loc ateismului,nu da impresia ca se trateaza de o carte cu fundal duhovnicesc.
Pt prima, un rosu mai aprins la titlul cartii “fuga” ar arata mai clar frenezia si disperarea.
Cu un pic de photoshop, s-ar putea sugera desenele din a doua coperta pe zidul din prima.
Pana la urma intentia Parintelui este sa isi atraga noi cititori cu un IQ ridicat. Cei vechi ii vor cumpara cartea indiferent ce coperta ar avea (mai simpla sau mai atragatoare) pentru ca deja cunosc calitatea scrierilor cuviosiei sale.
Personal vad mai intrigatoare prima coperta. Te face sa iti pui intrebari asupra continutului cartii.
Multe edituri atrag cititorii catre carti scrise de autori foarte putin sau deloc cunoscuti prin intermediul unor coperti cat mai atragatoare (fie in plan senzorial, fie in plan intelectual).
Parintele face acum un sondaj de marketing care nu poate fi decat folositor pentru vandabilitatea cartii sale.
Personal abia astept sa o cumpar, indiferent de aspectul copertii.
prima cred ca e mai potrivita, cu toate ca nu pria vad placut punind imaginea capului, poate ar fi mai reusita o cupola a unei biserici cazuta( darimata de comunisti)… a doua nu e rea insa, luind in calcul autorul, nu se potriveste, transmite putin…
Doamne ajuta !
In cazul primei coperti (din stanga) impactul vizual asupra privitorului este mai mare, dar gasesc cea de a doua coperta, pentru care eu unul am optat, ca fiind mai evocatoare, mai sensibila si in perfecta armonie cu titlul. Indiferent ce coperta se va alege, astept cu nerabdare cartea.
A doua e mai provocatoare si parca mai optimista. Votez a doua.
A doua,cea cu desenul este mai sugestiva
Sa alegeti prima varianta de coperta. In primul rand, socheaza si incita la lectura. In al doliea rand, pare ca anunta textul unui autor matur in ale scrisului si nu poti sa nu-l citesti. A doua coperta pare copilareasca.
Prima coperta are un impact mai mare asupra celui care doreste sa cumpere cartea.
sper sa o difuzati si pe internet, nu am posibilitate sa o cumpar,sunt in strainatate … imi plac ambele coperti si totusi as prefera-o pe a doua… e mai copilaroasa… saru’mana parinte… La multi ani pentru cei care serbeaza azi Anul Nou si pe Sf.Vasile… La multi ani si multa intelepciune tuturor celor care poarta acest nume! Doamne ajuta!
Parinte, daca as intra acum la Libraria Sophia si as gasi romanul dumneavoastra prezentat in ambele variante, mi s-ar duce mina spre cea de-a doua venindu-mi in minte cuvintele lui Brincusi “cind nu mai sintem copii, am murit de mult”.
Prima coperta ma face sa resping lectura cartii, neintelegind unde e copilaria, unde este fuga. Mi se izbeste sufletul de piatra de fundal.
A doua coperta imi pare ca un ochi de sticla care descopera doar un petic din desen. Ma face curioasa sa privesc prin hublou si sa caut restul desenului,cimpul, fuga, ciorile.
pentru cei ce nu frecventeaza Biserica , prima coperta poate sa respinga : iara-si despre religie , nu ma intereseaza !
“Fuga…” este in librarie, la Sophia, de ieri: o carte scrisa cu franchete, despre credinta, vindecare, bucurie si durere, care, cred ca ar putea fi citita la persoana intii, indiferent in ce moment al cautarii propriului rost in viata esti, bineinteles dincolo de detaliile personale…
Iar aici :
http://www.timpul.ro/ro-numar-pdf-ianuarie-2012-109.html
interviul cu Parintele Savatie realizat de Mihail Vakulovski, caruia ii multumesc pentru semnal.