Ieri, 18 iulie, s-au împlinit trei ani de la trecerea la Domnul a părintelui Selafiil de la Noul Neamţ. Slujba de pomenire s-a săvîrşit astăzi, sîmbăta fiind şi ziua prevăzută de Biserică pentru pomenirea celor adormiţi. Cu acest prilej a fost înlocuită vechea cruce de brad cu una de stejar şi a fost reamenajat mormîntul. Crucea a fost făcută după indicaţiile părintelui Selafiil date înainte de moarte ucenicilor care îi erau mai apropiaţi. Părintele şi-a dorit o cruce simplă de lemn, cu “streşinuţă”. Cu mila Domnului şi rugăciunile Părintelui, crucea a fost lucrată la mănăstirea Noul Neamţ, fiind terminată şi instalată în ziua de 18 iulie, făcîndu-se şi rugăciune de obşte de către fraţii mănăstirii.
Părintele Selafiil s-a născut în anul 1908 în satul Răcoleşti din Basarabia. A fost deportat 5 ani în Seberia, cunoscînd şi vitregia adusă de închiderea mănăstirilor din perioada hruşciovistă. După redeschiderea mănăstirii Noul Neamţ, a revenit în mănăstire, unde a şi murit în pace, în anul 2005. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea părintelui Selafii.
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Noutati 19-20 iulie
Ati reusit sa editati acea cartica cu rugaciuni explicate de care zicea Parintele ?
Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de Sfintii si dreptii Sai, ca sa ne invredniceasca si pe noi de rugaciunile sale. Sa ne fie mereu dinaintea ochilor un exemplu de marturisire a dragostei in Adevar “care nu moare niciodata” ! AMIN
Parinte, am si eu o intrebare?oare chiar este un lucru bun sa faceti o publicitate a sfintilor pe blog? propovaduirea ar fi daca ar fi facut altfel….dar nu in acest mod…d-voastra ce spuneti?
“- Părinte, da’ prin ce se ajunge la smerenie?
– Prin dragoste….
– Dar, la dragoste?
– Prin smerenie, tăcere, nemîniere…” ( din “Dragostea care nu cade niciodată “)
Văzînd mormîntul său, care părea proaspăt, in prima clipă am avut o strîngere de inimă – mi s-a părut aşa de strîmt…m-a odihnit gîndul că altele-s “coordonatele” locului din care Părintele Selafiil se roagă pentru noi.
Dumnezeu să-l odihnească cu Sfintii Săi, veşnică lui pomenire ! Este amintirea mea cea mai senină, blîndă si mîngîietoare din Moldova…