Din volumul “Dragostea care nu cade niciodată”,
apărut la Editura Cathisma
4. Într o noapte chileinicul s-a trezit pentru că l-a auzit pe părintele Selafiil cîntînd: „Învierea lui Hristos văzînd…” Aprinzînd lumina (părintele nu vedea lumina electrică, fiind orb), l-a văzut pe bătrîn ridicat în pat şi cîntînd. Chileinicul l a întrebat: „Ce faci, părinte?” „Cum ce fac – a răspuns părintele – s-o deschis podu’ şi îngerii se suie şi se dau jos, şi cîntă „Învierea lui Hristos văzînd…”, şi cînt şi eu cu dînşii.
5. În ultimele luni de viaţă părintele scăpa de mai multe ori mărturisiri pe care mai înainte le tăinuia. Cam vreme de o săptămînă ne întreba aproape în fiecare zi dacă auzim şi noi cîntarea. „Ce fel de cîntare, părinte?” – îl întrebam noi. „Aliluia, aliluia, aliluia.” „N-auzim, părinte. Dar cine cîntă?” „Nişte domnişoare împodobite frumos.” Într o seară, aşezîndu se în scaun şi fiind gata să începem rugăciunea, părintele a zis: „Ce crezi, părinte, oare cîntecul ista care mi-l cîntă mie, nu-i vreo ispită de la vrăjmaşu’, ca să mă facă să mă mîndresc amu’, la bătrîneţe? Eu am zis aşă: Doamne, dacă-i de la Tine cîntarea as¬âta, lasă să cînte, dar nu prea-mi trebuie mie să-mi cînte”.
6. Odată a venit cineva la părintele şi i-a povestit, printre altele, despre un om de la el din sat care a ucis un altul. După ce a plecat, părintele a zis către chileinic: „Tare aş vrea să stau de vorbă cu omu’ şeala care o omorît, că trebuie să fie foarte scîrbit, săracu’”.
42. Chileinicul mai tînăr mi‑a zis, pe cînd părintele era încă în viaţă, că a simţit de mai multe ori, în biserică, în timpul Heruvicului bună mireasmă care venea de la capul părintelui Selafiil.
43. Nişte călugări de la Noul Neamţ, ajungînd pe Sfîntul Munte, au povestit bătrînilor de acolo despre cum este părintele Selafiil şi cum vorbeşte el despre dragoste, despre nejudecare, despre iertarea păcatelor. Bătrînii athoniţi au zis: acesta este un om desăvîrşit, numai cineva care a ajuns la desăvîrşire poate să vorbească astfel.
Parintele Selafiil a avut o viata duhovniceasca atat de desavarsita incat acest lucru transpare din cartea scrisa de parintele Savatie in amintirea Avvei. Am simtit foarte intens acest lucru cand am citit-o si de fiecare data cand recitesc fragmente cum este cel de fata. Un feeling similar am avut fata de parintele Sofian Boghiu la vizionarea unui interviu difuzat acum cativa ani pe TVR2…Iata cat de puternica e sfintenia.
Parintele Selafiil a devenit foarte drag sufletului meu. Eu unul il consider in ceata Cuviosilor. M-au ajutat mult si scrierile despre el si inregistrarile audio.
Sa ne miluiasca Dumnezeu si pentru rugaciunile lui.