Apariția romanului ”Iepurii nu mor” în Franța – oglindită în Le Monde

Iepurii nu mor, de Savatie Baștovoi: o copilărie moldovenească

Catherine Simon,
LE MONDE, 5 ianuarie 2011

… romanul răspîndește o lumină puternică: strălucirea unei scriituri forbidabil întocmite și pline de finețe.

Din micuța Republică Moldovenească, fostă părticică a imperiului sovietic și soră siameză a provinciei românești cu același nume, nu cunoaștem în Franța decât puține scrieri. Violentul poem Km 7 al dramaturgei Nicoleta Esinencu a fost publicat anul trecut în antologia colectivă Odesa transfer. Cronici de la Marea Neagră (Noir sur Blanc). Câteva romane în limba română au fost traduse în franceză: Sunt o babă comunistă, de Dan Lungu, Chewing-gum, de Lucian Teodorovici sau Pas question de Dracula, de Florin Lăzărescu. Însă acești trei autori sunt din Iași, sunt „români din România”.

Care dintre cele două coperți vă place mai mult?

Sîntem adevărați doar atunci cînd plîngem (Fragment din romanul ”Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă”)

Apostolul Pavel a spus că nimeni nu știe ce este în sufletul omului, decît numai Dumnezeu și omul însuși. Dar uneori se întîmplă că nici noi înșine nu mai știm ce e în sufletul nostru. Oamenii au atîtea fețe încît nu îți poți da seama care e cea adevărată. Poate că cea care persistă cel mai mult? Ne supărăm, ne bucurăm, sîntem zgîrciți, iar alteori darnici, uneori prea aspri, alteori ușuratici. Puțini sînt oamenii constanți, fie în rău, fie în bine. Și eu am atîtea fețe și în toate mă regăsesc atît de mult încît nici nu mai știu care mă reprezintă cel mai bine, cu alte cuvinte, cu care dintre toate aceste fețe voi merge la judecată?

Vești proaste din lumea cea atît de lumească a presei

Aflu noutăți din lumea atît de lumească a presei. Prima că Mitropoliei Moldovei i-a fost refuzată o frecvență radio pe Chișinău. Motivul? “Mitropolia face partizanat politic”. Ai ce spune? Nu. Prea multe greșeli, prea multe declarații nesusținute, prea multe alăturări păguboase cu diverse fețe politice.

Avem nevoie nu de o zi a unirii, ci de o zi a unității

Ziua Unirii a devenit la români o zi în care amărăciunea dezbinării neamului este însoțită de artificii, panglici și șampanie. Principatele s-au unit, dar românii niciodată.

Despre deșertăciunea căutărilor omenești /fragmente/

IV

Omul se naşte ca o făptură cu totul lipsită de înţelepciune şi îşi petrece primii ani din viaţă în neputinţă şi prostie.
Rîde şi plînge fără de pricină. Dacă-l împingi, cade şi dacă îi întinzi mîna, ţi-o întinde şi el pe a lui.
Cine îşi mai aduce aminte de vremea aceea?
Laudele şi ocările îl înnebunesc pe om

Dezbatere eveniment pe marginea romanului “Diavolul este politic corect”

Miine, miercuri 16 noiembrie, ora 13.00, la biblioteca municipala “B. P. Hasdeu” din Chisinau va avea loc o dezbatere publica pe marginea romanului “Diavolul este politic corect”. Evenimentul va avea loc in

Despre gelozie şi apăsările sufletului /fragmente/

II

Minunat şi nesfîrşit lucru este mişcarea gîndului.
Taină de necuprins este sufletul omului.
Pentru aceasta omul este faţă de sufletul său ca un străin, căci nu ştie nici cum şi-a luat începutul şi nici cum va sfîrşi,
Încă şi peste gîndurile sale nu se

Libertatea lui Andrei Baştovoi costă 700.000 $ ! Dar cît a costat întemniţarea lui?

Gravitatea situaţiei create în jurul lui Andrei Baştovoi, aflat în arest pentru o vină pe care nu o poartă şi nici nu putea să o poarte, mă obligă să fac această declaraţie- mărturie. Sînt nevoit să dezvălui amănunte din discuţia mea cu Domnul Glotov Veaceaslav, omul care s-a jeluit Procuraturii că ar fi ţinta unui atentat plănuit de Andrei Baştovoi şi alte două persoane, discuţie ce a avut loc la sfîrşitul lunii septembrie. Trebuie să precizez că la acea vreme Domnul Glotov deja intentase dosarul penal împotriva lui Baştovoi Andrei, iar Procuratura şi MAI se aflau în plină anchetă, prin urmare cred că au monitorizat această întîlnire și convorbirile telefonice care i-au premers și i-au urmat.

Mai deștepți sau mai proști?

La început de an şcolar, la 20 de ani de independenţă, mă întreb dacă suntem mai deştepţi sau mai proşti, cu scurgerea timpului. Nu este o întrebare retorică. Este o frământare metafizică şi pseudoştiinţifică a umanităţii. A evoluat lumea sau nu?